CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 667 / 2015

Dosar nr. 698 / 2015

AVIZ

referitor la proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru stabilirea unor măsuri necesare în vederea deblocării şi accelerării procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Analizând proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru stabilirea unor măsuri necesare în vederea deblocării şi accelerării procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.104 din 24.06.2015,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Proiectul de ordonanţă de urgenţă are ca obiect stabilirea unor măsuri necesare în vederea deblocării şi accelerării procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Potrivit Notei de fundamentare, „se propune introducerea, în Legea nr.165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, a unui nou articol, art.15¹, în care să se prevadă în mod expres faptul că sunt prezumate ca având categoria de folosinţă curţi-construcţii, la data preluării abuzive, terenurile în suprafaţă de până la 1000 m.p., situate în mediul urban, şi de până la 3000 m.p., situate în mediul rural, dacă pe acestea, la momentul preluării abuzive, existau construcţii.” Totodată, se propune ca, „În situaţia în care din documentele existente la dosar nu reiese suprafaţa şi/sau alcătuirea construcţiilor pentru care se propun măsuri compensatorii, se vor acorda despăgubiri pentru o suprafaţă de 21 m.p., folosindu-se valorile minime din grila notarială aplicabilă spaţiilor de locuit.”

2. Referitor la modalitatea de reglementare, semnalăm că prin modificarea regulilor de evaluare a terenurilor ce fac obiectul de reglementare al Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin instituirea unei prezumţii referitoare la încadrarea unor terenuri în categoria de folosinţă curţi-construcţii, astfel cum sunt reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă, nu trebuie să fie afectate drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. În cazul în care aceste drepturi şi libertăţi sunt afectate, devin incidente dispoziţiile art.115 alin.(6) din Constituţie care prevăd în mod expres că „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie”.

În acest sens, semnalăm că proiectul este susceptibil a afecta egalitatea în drepturi, prin faptul că soluţiile legislative propuse vizează instituirea unor discriminări între persoane aflate în situaţii identice, dintre care unele au beneficiat de restituirea imobilelor în conformitate cu legislaţia în vigoare, iar altele vor beneficia de reparaţii în conformitate cu normele propuse. Menţionăm că art.16 alin.(1) din Constituţia României stabileşte că „Cetăţenii sunt egali în fata legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.

Având în vedere cele de mai sus, sugerăm să fie analizată posibilitatea transformării acesteia din proiect de ordonanţă de urgenţă în proiect de lege.

3. La titlu, semnalăm că prezentul proiect, care vizează stabilirea unor măsuri necesare în vederea deblocării şi accelerării procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România este subsecvent Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Menţionăm că, în Legea nr.165/2013, există un capitol - Capitolul IV -, intitulat „Măsuri privind urgentarea soluţionării cererilor de retrocedare”. În actuala redactare, din titlu nu se înţelege dacă măsurile de deblocare şi accelerare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv sunt parte a măsurilor de finalizare a respectivului proces de restituire sau sunt măsuri distincte de acesta.

Totodată, semnalăm că, potrivit prevederilor art.41 alin.(5) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „În cazul actelor normative prin care se modifică ori se completează un alt act normativ, titlul actului va exprima operaţiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere.” Având în vedere că proiectul vizează doar intervenţii legislative asupra a două acte normative, şi anume completarea Legii nr.165/2013 şi modificarea şi completarea art.3 din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr.94/2000, aceste aspecte trebuie exprimate în titlu.

4. La preambul, având în vedere că art.115 alin.(4) din Constituţie prevede că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, este necesar să fie prezentate, în conformitate cu art.30 alin.(1) lit.g) şi cu art.41 alin.(3) din Legea nr.24/2000, republicată, elementele obiective de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare a cărei reglementare nu ar putea fi amânată şi care, în caz contrar, ar crea consecinţe negative deosebite.

Menţionăm că, prin Decizia nr.109 din 9 februarie 2010, Curtea Constituţională a stabilit că „Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă numai dacă următoarele condiţii sunt întrunite cumulativ: existenta unei situaţii extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată şi urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei”.

Precizăm că, în preambul, este motivată doar necesitatea emiterii ordonanţei de urgenţă, şi anume faptul că „Se impune adoptarea de urgenţă a unor măsuri care să asigure soluţionarea dosarelor de despăgubire în termenele prevăzute de Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare şi modificarea componenţei Comisiei speciale de retrocedare, pentru a se asigura reprezentarea în cadrul acesteia a ministerelor cu responsabilităţi în coordonarea administraţiei locale”, fără a se arăta situaţia extraordinară ce impune urgenţa recurgerii la această cale de reglementare.

Este, deci, necesară completarea corespunzătoare a preambulului, cu atât mai mult cu cât şi Avizul de oportunitate emis de Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul cu nr.56A în data de 18.06.2015 semnalează că „nu rezultă cu suficienţă necesitatea recurgerii la calea delegării legislative, prevăzută de dispoziţiile art.115 alin.(4) din Legea fundamentală, aspectele evidenţiate ţinând mai mult de oportunitatea adoptării în general a unor măsuri”.

5. Având în vedere că la art.I şi art.II se intervine asupra aceluiaşi act normativ, este necesară comasarea celor două puncte în unul singur, a cărui parte introductivă să aibă următoarea redactare:

„Art.I. - Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. După articolul 15 se introduce un nou articol, art.15¹, cu următorul cuprins:

«(urmează a se reda textul propus pentru art.15¹)»;

2. După alineatul (6¹) al articolului 21 se introduce un nou alineat, alin.(6²), cu următorul cuprins:

«(urmează a se reda textul propus pentru alineatul propus)».

Ca urmare a însuşirii a acestei propuneri, art.III va trebui să fie renumerotat.

6. La art.I, referitor la norma propusă pentru art.15¹ alin.(1), apreciem că aplicarea prezumţiilor propuse echivalează cu o sancţiune pentru persoanele care se consideră îndreptăţite la măsuri reparatorii şi care au formulat şi depus cererile de restituire, în termen legal, la entităţile învestite de lege, deşi nu întotdeauna respectivele persoane sunt culpabile de a nu fi transmis documentele solicitate, necesare stabilirii categoriei de folosinţă a terenurilor care fac obiectul cererilor formulate potrivit Legii nr.10/2001. În acest sens, semnalăm că, potrivit prevederilor art.21 alin.(5) din Legea nr.165/2013, „Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante”.

Totodată, semnalăm că alegerea soluţiilor propuse la lit.a) şi b), potrivit cărora se prezumă că, în cazul terenurilor situate, la data preluării abuzive, în mediul urban, respectiv rural, şi pe care existau construcţii, avea categoria de folosinţă curţi şi construcţii o suprafaţă de 1000 m.p., respectiv de 3000 m.p. nu sunt argumentate cu claritate în Nota de fundamentare, cu atât mai mult cu cât, în prezent, limita este de 50 de hectare pentru fiecare proprietar deposedat. Propunem revederea normei.

La alin.(2), semnalăm că norma de trimitere la „alin.(2)” este eronată, trimiterea trebuind să se realizeze la „alin.(1)”.

7. La actualul art.II, în ceea ce priveşte norma propusă pentru art.21 alin.(6²), semnalăm că ipoteza conţinută de expresia „descrierea, din punct de vedere arhitectural, a construcţiilor pentru care se stabilesc despăgubiri” ar putea fi interpretată ca fiind deja conţinută de ipoteza de lege lata a alin.(6¹) al aceluiaşi articol, care vizează „caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri”.

Totodată, pentru unitate terminologică cu art.21 alin.(6¹), sugerăm înlocuirea expresiei „Evaluarea se face prin aplicarea valorii minime din grila notarială aplicabilă spaţiilor de locuit din zona respectivă” prin expresia „Evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă”.

Referitor la soluţia privind acordarea de măsuri compensatorii doar pentru o suprafaţă utilă de 21 m.p., precum şi la faptul că se trimite la valoarea de referinţă din grila notarială aplicabilă spaţiilor de locuit, semnalăm că suprafeţele construcţiilor pentru care s-au formulat cereri de restituire pot fi mai mari sau mai mici decât respectiva suprafaţă, după cum şi destinaţia acestor construcţii nu este întotdeauna de spatii de locuit, astfel încât soluţia legislativă propusă poate fi considerată arbitrară. Propunem revederea normei.

8. La partea introductivă a actualului art.III, pentru rigoarea exprimării, este necesar ca sintagma „Articolul 3 al Ordonanţei” să fie redată sub forma „Articolul 3 din Ordonanţă”.

Pentru o exprimare specifică stilului normativ, este necesară reformularea părţilor dispozitive ale pct.2 şi 3, astfel:

„2. La alineatul (1), după litera e) se introduc două noi litere, lit.f) şi g), cu următorul cuprins:”;

„3. După alineatul (1), se introduce un nou alineat, alin.(1¹), cu următorul cuprins:”.

La pct.4, referitor la norma propusă pentru art.3 alin.(5), prin care se majorează indemnizaţia lunară a membrilor Comisiei speciale de retrocedare de la un procent reprezentând 1% din salariul de încadrare sau, după caz, din indemnizaţia lunară la 50% din indemnizaţia lunară a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituire Proprietăţilor, semnalăm că art.1 alin.(2) din Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.284/2010, „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.”

Ca urmare, instituirea de noi drepturi salariale pentru noi categorii de personal plătit din fonduri publice este posibilă numai printr-o normă derogatorie de la dispoziţia menţionată supra, astfel încât este necesară modificarea corespunzătoare a normei.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.667/25.06.2015